Timp.

O eclipsa si un zambet. Pe masura ce te apropii,vad sufletul batran in trupul tau tanar si imi opresc respiratia,pentru 2 secunde. Care trec ca prin vis in imaginatia mea clara si imi inchipui cum noi cucerim lumea in acele doua secunde. Noi doi.
Te studiez atenta si pictez imaginea mea despre tine cu pensule fine si agile.
Un camp magnetic si o forta puternica,un suras din priviri si oricat as incerca sa te citesc,sa te anailzez , ajung la nefericita concluzie ca nu stiu nimic despre tine. E ca si cum ai invata totul despre zero. Chiar daca instincul tau iti sopteste sa te apropii iar trupul tau pare sa i se supuna,te retragi incet in sine,spiritual, sa nu cumva sa am acees la emotii sau trairi. O carapace dura dar si delicata nu se poate deschide cu o privire cum nici cu o floare nu se face primavara.
Codite impletite,parfum si lumina. Lasa-ma sa te descopar. Arata-te gol si deschis,simplu, asa cum am facut-o eu de atatea ori. Volum in cuvinte si vreau flux de emotii. Importante pentru tine,pretioase pentru mine. Timp.