Liniste

Toate culorile in raze si in ganduri, tot intunericul in cuvinte si intreaga dulceata in soapte. Daca te-as strange in brate atat de tare incat sa iti fur respiratia, m-ai iubi si maine? Maine voi fi la fel. Tu?
Maine nu este atat de previzibil precum cred unii. Maine iti poti lua o geanta cu haine si sa pleci, fara explicatii, fara rationalitate. Pleci sa explorezi, sa descoperi ce se afla dincolo de obisnuit, sau pe tine chiar.. Pentru ca maine apare soarele din nou si tot maine drumul tau ti se va deschide in fata ca o rana fericita. Si ce faci acum? Il urmezi, fireste. Pana la urma, cine esti tu sa te lupti cu un destin hotarator, impunator si obligatoriu? Dar daca nu poti defini termenul destin, ce sens mai are?
Ce sens mai are sa apara soarele din nou, sa iti incarci o geanta, sa te descoperi?
Prin sticla mintii tale, le vezi si percepi pe toate si sigur pare imposibil sa nu simti asa , sa nu te regasesti in toate nimicurile care se aduna in fiecare zi si iti compun o personalitate si o viziune care nu iti apatine dar pana la urma te reprezinta.
Linistea striga adevarul.