De cate ori mi-am promis mie sa nu mai las asta sa se intample?
Nu are niciun sens .. dar nu are sens nici sa nu ma gandesc la asta. E un fel de placere interzisa si diabolica pe care mi-o permit pentru un lucru considerat de altii ca fiind normal.
Si ma aflu la intersectie din nou. Un panou mare .. multe directii.. si o singura alegere. Care?
De ce atunci cand ma simt pregatita sa mi-o asum, ma simt copil , din nou. Copil cu haine murdare si nisip pe maini care isi cauta cu rasuflarea taiata animalul de plus pentru a putea dormi.
E un cerc vicios din care nu poti iesi decat daca dai mai departe . acea persoana intra in locul tau si detine puterea asupra ta , in orice clipa existand sansa ca jocul tau micut sa se afunde intr-un lac negru incarcat de priviri suspecte .
Mie nu imi plac cercurile. Nu imi plac pentru ca nu au un capat pe care te poti baza si nu se opresc niciodata. Au un centru greu de atins si de pastrat si o raza pe care trebuie sa o calculezi si sa o analizezi cu atentie. Si nu spun asta pentru ca nu imi place matematica.
O perdea colorata si imposibil de patruns se implanteaza in fata fiecarei personae cu menirea de a nu te lasa sa vezi griul apasator si gandurile alb-negre ale persoanei. Deci?
Pe cine aleg? Ce perdea colorata imi poate tine locul si ma poate stapani in cercul viciilor pe care il urasc atat de mult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu