Scrumul

S-a ales oare praful?

…si stau singura sub norii de aur ce isi cern scrumul asupra ochiilor de marmura ,scrumul lor,scrumul meu,scrumul linistii care implineste aerul racoros isi face loc pe solul ademenitor ,visiniu.

Frigul musca din mine cu dinti de sange,limba de foc ,buze de gheata in timp,in timpuri ,in vreme de iarna. Acasa este aici dar casa imi e departe,si tu ..tu nu mai existi. Fularul,peste chipul de ceara imi poate acoperii buzele vinetii insa nu imi poate acoperii cuvintele ce tasnesc precum sagetiile in luptele cele mai crancene.

Cerul se insenineaza, putinul soare imi aduce zambet glacial pe sub materialul intepator dar si o picatura fierbinte ce pare a fii de ploaie pe obraz,topindu-l.Dar nu e ploaia,sunt eu,ca de obicei.Probabil ca sangele clocotind incearca sa isi caute iesirea insa timiditatea il impiedica sa isi arate culoarea vie si linia melodica,linie trasata atent in trupul meu,in mintea mea,in mainile cu care lovesc,mangai,scriu.

Sunteti idioti,nu m-ati crezut.Acum….s-a ales praful.