Intarziem...

Visai,dar te-am interupt. Ti-ai deschis ochii mici de somnul dulceag,ca un pisoi distrat,patetic. Ai scos sunetul tau specific matinal si intr-un final te-ai uitat la mine. Eu eram gata de plecare,imbracata,tu…. nu.Intarzii din nou. Te uitai la mine cu surprindere sincera , ti-am dat parul la o parte de pe fruntea incretita si ne priveam in liniste albastra. Pereti albi in jurul nostru si inimi rosii. Toate aceste culori,combinate intr-un singur moment crucial. M-am aplecat deasupra ta si ti-am simtit somnul inca intre gene si respiratii. Un fel de catifea incapatanata iti imbraca gandurile dar te luptai cu ea sfasiind-o rece. Calda era intreaga ta piele pe care o aratai sub rafale de material subtire. Erai mandru de ea. Era a ta, ca si mine de altfel. Era a mea. Pupilele ti s-au dilatat si un ranjet fierbinte te-a tradat pana la urma. Mi-ai prins chipul intre mainile tale puternice si m-ai pierdut o secunda. In cateva clipe , eram langa tine ,mandra de pielea mea sub rafale de material subtire. Intarziem,din nou…