Inceputul,memorabil.Apar iesind dintr-o cladire imensa cu o rochie alba care mai tarziu va devenii visinie, pana la genunchi,din dantela,o palarie supradimensionata neagra,ochelari de soare sic foarte intunecati cu o rama alba si o linie sangerie care traverseaza fiecare colt si pantofi cu un toc foarte inalt,cam de marimea cutitului din geanta de pe umar.In jur de cincisprezece centimetri.
Buze rosii.
Ciudat este ca eu am toate obiectele acestea aruncate prin casa insa in toata dezordinea ordonata as stii cu precizie unde se afla.
Tu ma intampini cateva strazi departare de cladire intr-un tricou negru si pantaloni simpli,albi.Sfarsit.
Sfarsitul tau.Sangeros,interzis,placut,aplaudat,demn de orice film,carte,muzica,pictura,in contrast cu personalitatea ta.Ochii tai albastrii imi apar in minte acum,in timp ce iti scriu,felul in care se maresc,de piatra,oglindindu-se in lama cutitului.
Te conving usor sa ma urmezi intr-un loc "special" care evident va fii ultimul de care te vei bucura. In cateva minute pot nota in carnetelul meu ultimul cuvant. Oamenii au diferite feluri de a muri,cineva odata mi-a spus "plec" si a inchis ochii. Mi s-a parut chiar amuzant.Majoritatea striga"nu" pana in ultima clipa insa tu ...tu ai ramas tacut.Ma gandeam ca poate am atins corzile vocale.Mda,cred ca asta a fost.
O cafea tare si un singur cutit simplu,de bucatarie este tot ce am nevoie.Rudimentar,stiu dar tu nu mai ai timp sa judeci. Scena se incheie cu imaginea inimii tale care ,calda inca zace in mana ta. Nu vreau sa imi mai spui ca ti-am furat inima.E a ta ,tineti-o!
Acum ca ai aflat in sfarsit ce ma tortureaza in fiecare noapte,cum mi-ai cerut,as vrea sa iti arat un loc special.Nu mai am cafea si promit sa fiu cuminte.Vii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu