In lumina lunii cantecele tale devin slagare pentru grupul frenetic ce te acompaniaza din spate in timp ce ale mele raman nearticulate. Ochii lor doar te vizualizeaza, nu te vad cu adevarat. Dincolo de fard, pielea ta miroase a bomboane dulci si a lacrimi de fericire sau nu. Le acorzi o privire si genunchii li se inmoaie treptat, cu fiecare geana care o atinge pe cealalta. Insa florile salbatice raman in lumea lor in timp ce noi ne indreptam spre realitate kilometru cu kilometru.
- Trezeste-te, am ajuns.
- Deja? Mai lasa-ma putin!
Esti minunata Diana!M-ai facut sa retraiesc in cateva secunde emotiile alea de atunci, din vara noastra si tare-as vrea sa te strang in brate acum>:D<. Te iubesc enorm!
RăspundețiȘtergere